259Vizualizari
Accesul la credit este una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă antreprenorii români, mai ales acum, în pandemie. Din cauza ratelor ridicate ale dobânzii și a birocrației excesive din instituțiile bancare, se reduce numărul de antreprenori care reușesc să obțină și să folosească împrumuturi și alte surse de finanțare pentru a investi în afacerea lor. Pentru a rezolva această problemă, un tip mai simplu de operațiune ce poate fi utilizată pentru obținerea de cash este cea de factoring.
De ce să apelezi la factoring?
Factoringul este folosit din ce în ce mai des în lume mai ales de companiile mici și mijlocii, finanțarea prin această metodă permițând obținerea de resurse financiare într-un mod mai ușor și mai rapid. Astfel, acest tip de operațiune servește drept o soluție viabilă și pentru antreprenorii autohtoni care au nevoie de bani în perioada dificilă pe care o traversăm.
Ca definiție generală, contractul de factoring este o modalitate eficientă de creditare și un mijloc de mișcare a creanțelor în scopul recepționării lor în schimbul unui comision. Efectul imediat al încheierii unui astfel de acord este reprezentat de fluidizarea activității comerciale.
Referindu-ne strict la România, operațiunea comercială de factoring a fost subiect de legiferare pentru O.U.G. nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie.
O definiție ceva mai amplă a fost dată prin Legea nr. 469/2002: contractul de factoring este un document întocmit între un aderent (persoană juridică care furnizează mărfuri sau prestează servicii) şi un factor (o societate bancară sau o instituţie financiară specializată). Prin intermediul acestui act, factorul asigură finanţarea, gestionarea creanţelor şi prevenirea riscurilor de credit. Pe de altă parte, aderentul vinde către factor creanţele obținute din vânzarea de produse sau prestarea de servicii către terţi.
Acordul de factoring tradițional se caracterizează prin trei caracteristici de bază
– este un contract oneros, adică se încheie cu plata unui comision efectuată de aderent către factor;
– este un contract bilateral, adică părțile implicate vor avea anumite obligații reciproce pe toată perioada de desfășurării acordului scris de factoring;
– este un contract cu executare succesivă, adică presupune mai multe facturi scadente la date diferite, incluse în limita unui plafon maxim.
Dacă ne referim la creanțele din cadrul firmei, trebuie spus că există reglementări importante în legislația românească.
Factoring versus cesiunea de creanță: diferențe principale
Diferențele dintre factoring și cesiunea de creanță constau în:
– contractul de factoring are întotdeauna caracter oneros (deoarece finanţarea aderentului implică plata unui comision), spre deosebire de cesiunea de creanţă care poate să se realizeze chiar ca o donație;
– într-un contract de factoring cu regres aderentul garantează solvabilitatea debitorului. Dacă debitorul nu efectuează plata, factorul se regresează împotriva aderentului. Pe de altă parte, la cesiunea de creanță, cedentul garantează doar existenţa creanţei, nu şi bonitatea debitorului cesionat;
– în cazul unui contract de factoring părțile sunt specializate. Factorul poate fi o societate bancară sau o instituţie financiară nebancară, iar aderentul este adesea un comerciant sau un producător. Cesiunea de creanţă poate fi efectuată atât de persoane fizice, cât și juridice fără să li se ceară vreo anumită calitate;
– în baza unui contract de factoring se pot vinde doar creanţe provenite din livrări de bunuri, prestări de servicii, executarea de lucrări. În cadrul cesiunii, se pot ceda orice categorie de creanţe, fără să existe vreo cerință legală.
Vrei să afli mai multe detalii despre contractul de factoring în format online și cum poate să te ajute încheierea unui astfel de acord în activitatea ta antreprenorială? Apelează la Instant Factoring chiar acum!
