
De unde provine numele de Dracula?
Legenda vampirilor datează de secole, dar puține personaje legate de această legendă au reușit să provoace mai multă groază în inimile oamenilor decât Dracula. Asta și probabil pentru că personajul fictiv, creat de scriitorul Bram Stoker, s-a bazat de fapt pe o figură istorică reală, nimeni altul decât domnitorul român Vlad Țepeș.
- Vlad Țepeș, cunoscut și sub numele de Vlad al III-lea, Prințul Țării Românești, a fost un domnitor din secolul al XV-lea. Stoker a folosit elemente din povestea reală a lui Vlad Țepeș pentru a crea personajul principal al romanului său din 1897 „Dracula”.
De atunci, cartea a inspirat nenumărate filme de groază, emisiuni de televiziune și alte povești sângeroase.
Contele Dracula și Vlad Țepeș nu au prea multe lucruri în comun
Potrivit istoricilor și savanților literari, precum Elizabeth Miller, care a studiat legătura dintre personajul lui Stoker și domnitorul Vlad Țepeș, cei doi Dracula nu prea au multe în comun.
Dracula – așa cum este perceput astăzi – este un personaj fictiv al cărui nume derivă de la porecla dată lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești în trei perioade 1448, 1456-1462, 1476 și care, din motive în mare măsură politice, a fost înfățișat de unii istorici ai vremii ca un despot nemilos însetat de sânge.
- Personajul lui Stoker, „Contele Dracula”, a apărut pentru prima dată în romanul „Dracula”, publicat în Anglia în 1897, de scriitorul irlandez Bram Stoker. Însă numele „Dracula”, departe de a fi un termen înspăimântător, derivă de la un lucru real. De fapt, numele este unul dintre puține elemente care le au în comun vampirul lui Stoker și domnitorul Vlad Țepeș.
De unde s-a inspirat Bram Stoker pentru a-l crea pe Dracula
Nu a existat o legătură reală între Vlad Țepeș și mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice și experiențe personale pentru a realiza un personaj complex.
Scriitorul britanic Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săsești din secolul XV, ce se găseau și în colecțiile de la British Museum, în care Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi.
- A avut probabil acces și la cartea „History of Moldavia and Wallachia” a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, „Dracula”.
Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), și este posibil ca acesta să îi fi dat informații despre Vlad Țepeș. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menționează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoștințelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză.
De unde vine numele „Dracula”?
În 1431, regele Sigismund al Ungariei, care mai târziu avea să devină Sfântul Împărat Roman, potrivit British Museum, l-a introdus pe bătrânul Vlad, tatăl lui Vlad Țepeș, într-un ordin cavaleresc, „Ordinul Dragonului”. Această denumire ia adus lui Vlad al II-lea un nou nume de familie: Dracul. Numele provine de la vechiul cuvânt românesc pentru dragon, „drac”.
- Fiul său, Vlad al III-lea, avea să fie cunoscut mai târziu drept „fiul lui Dracul” sau, în româna veche, „Drăculea”, de unde Dracula, conform istoricului Constantin Rezachevici („De la Ordinul Dragonului la Dracula”, Vol. 1, 1999).
Având în vedere tendința perioadei respective de latinizare a numelor, și numele „Drăculea” se transformă și devine „Dracula”.
- Pe de altă parte, merită menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad – în general sașii – se foloseau de sensul de „diavol” al cuvântului „drac” pentru a umbri reputația voievodului. Astfel ar putea asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, „dragon” și „diavol”, să explice o legătură mai puternică între Vlad Țepeș și vampirism?
În plus, asocierea domnitorului cu acest cuvânt are legătură și cu duritatea pedepselor la care îi supunea pe dușmani: îi trăgea în țeapă; de unde, probabil, ideea unui domnitor „însetat de sânge”.
Tot Bram Stoker a avut ideea să asocieze acestei legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).
Potrivit cărții „Dracula: Sense and Nonsense” (2020) de Elizabeth Miller, în 1890 Stoker a citit o carte despre Țara Românească. Deși nu-l menționa pe Vlad al III-lea, Stoker a fost captivat de cuvântul „Dracula”. Prin urmare, este probabil că Stoker a ales să-și numească personajul Dracula pentru asociațiile diavolești ale cuvântului.
Teoria că Vlad al III-lea și Dracula ar fi aceeași persoană a fost dezvoltată și popularizată de istoricii Radu Florescu și Raymond T. McNally în cartea lor „În căutarea lui Dracula” (The New York Graphic Society, 1972). Deși departe de a fi acceptată de toți istoricii, teza a pus stăpânire pe imaginația publicului, potrivit The New York Times.
- Potrivit lui Constantin Rezachevici, „Ordinul Dragonului” a fost dedicat unei sarcini singulare: înfrângerea Imperiului Turc sau Otoman. Situat între Europa creștină și ținuturile musulmane ale Imperiului Otoman, principatul natal al lui Vlad Țepeș, Țara Românească a fost adesea scena unor bătălii sângeroase, când forțele otomane au pornit să cucerească Europa, iar forțele creștine au respins invadatorii.